MARTURISIREA DE CREDINTA A CRESTINILOR DUPA EVANGHELIE
Adoptata: 31 martie 2000

material folosit cu permisiunea Uniunea Cultului Crestin dupa Evanghelie Bucuresti - Romania.

Cuprins

I. Biblia

II. Dumnezeu
A. Dumnezeu Tatal
B. Dumnezeu Fiul
C. Dumnezeu Duhul Sfant

III. Omul
A. Caderea omului in pacat
B. Casatoria
C. Recasatorirea
D. Avortul, homosexualitatea si imoralit. sexuala

IV. Mantuirea
A. Nasterea din nou
B. Alegerea
C. Rascumpararea
D. Indreptatirea/neprihanirea
E. Sfintenia si sfintirea
F. Siguranta mantuirii

V. Biserica
A. Componenta Bisericii
B. Relatia Bisericii cu guvernul
C. Conducerea bisericii
D. Darurile spirituale
E. Actele de cult
1. Botezul crestin
2. Masa Domnului
F. Disciplina Bisericii
G. Misiunea Bisericii
1. Lauda adusa lui Dumnezeu
2. Zidirea/edificarea credinciosilor
3. Evanghelizarea celor pierduti

VI. ingerii
A. ingerii sfinti
B. ingerii cazuti

VII. Lucrurile de la urma/Escatologie
A. Moartea
B. Rapirea Bisericii
C. Necazul cel mare
D. A doua venire a Domnului si Mileniul
E. Judecata celor nemantuiti
F. Vesnicia


I. Biblia

Noi credem si marturisim ca Biblia sau Sfanta Scriptura este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, care a fost scris de oameni calauziti de Duhul Sfant. Ea este adevarata, fara greseala sau adaos omenesc in forma originala, de aceea este demna de toata increderea fiind autoritatea spirituala suprema in toate domeniile vietii. Atat Vechiul cat si Noul Testament-cele 66 de carti canonice-sunt revelatia divina (2 Tim. 3:16-17; 2 Petru 1:19-21).
Noi credem si marturisim ca Biblia, care este revelatia speciala a lui Dumnezeu, este scrisa intr-o forma axiomatica, adica revelatia a venit dinafara omului, nu din om, si s-a incheiat cu scrierea ultimei carti biblice canonice. Orice altceva, venit dupa aceea, este un adaos omenesc care altereaza revelatia Scripturii (Exod 20:1; Deut. 4:2; 12:32; 29:1; 31:24; Prov. 30:6; Ier. 36:27-28; Gal. 1:11-12; Apoc. 22:18-19).
Noi credem si marturisim ca fiecare text biblic desi poate avea mai multe aplicatii, totusi nu poate avea decat o singura interpretare. Intelesul Scripturii poate fi aflat printr-o studiere atenta a fiecarui pasaj biblic in parte folosind corect metodele de interpretare biblica (studiul lexical-gramatical, istoric si contextual), cu rugaciune si credinta in iluminarea Duhului Sfant (Ioan 7:17; 16:12-15; 1 Cor. 2:7-15; 1 Ioan 2:20). Credinciosul are responsabilitatea sa afle mesajul pe care l-a intentionat Duhul Sfant prin autorul initial, iar aplicatiile pot fi diferite.

II. Dumnezeu

Noi credem si marturisim ca exista un singur Dumnezeu Vesnic, Viu, Adevarat (Deut. 6:4; Is. 45:5-7; 1 Cor. 8:4); Spirit Infinit, Personal si Suveran, Creatorul, Sustinatorul si Stapanul cerului si al pamantului, avand o slava si sfintenie imposibil de redat deplin in cuvinte omenesti. Dumnezeu este demn de toata inchinarea, increderea si dragostea pentru ca este desavarsit in toate atributele Sale divine. Noi credem si marturisim ca Dumnezeul unic fiinteaza in trei Persoane distincte dar de aceeasi esenta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, co-egale si co-eterne, care lucreaza intr-un chip armonios la implinirea planului Sau vesnic (Ex. 20:2-3; Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14; Apoc. 4:11).

A. Dumnezeu Tatal
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal, prima Persoana a Dumnezeirii, porunceste si decreteaza toate lucrurile dupa voia si scopul Sau (Psalm 145:8-9; 1 Cor. 8:6). Decretele lui Dumnezeu Tatal au fost stabilite "inainte de intemeierea lumii" si privesc controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor domeniilor si evenimentelor (Gen. 2:18; Iov 14:5; Psalm 2; 33:6-11; Zaharia 14; Mat. 19:1-9; F. Ap. 17:26; Rom. 1:24-28; 8:28; Efes. 1:11; 3:11; 2 Tes. 2:7; 2 Tim. 1:9; Tit 1:2).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal este Creatorul tuturor lucrurilor (Gen. 1:1-31; Efes. 3:9). Ca Stapan absolut si atotputernic al universului, Dumnezeu Tatal este suveran in creatie, providenta si mantuire (Psalm 103:19; Rom. 11:36). Caracterul Lui de Tata se manifesta atat in relatia din cadrul Dumnezeirii cat si in cea cu umanitatea. Ca si Creator, El este Tatal tuturor oamenilor (Efes. 4:6), dar este Tata spiritual numai al celor credinciosi (Rom. 8:14; 2 Cor. 6:18). inainte de intemeierea lumii El a decretat lucrurile care trebuie sa se implineasca spre lauda slavei Sale (Efes. 1:11-12). in continuare, Dumnezeu Tatal sustine, conduce si stapaneste toate lucrurile, evenimentele si fiintele (1 Cron. 29:11-12). Dar in suveranitatea Sa, Dumnezeu Tatal nu este, pe deoparte, nici autorul si nici cel ce aproba pacatul (Habacuc 1:13; Ioan 8:38-47), iar pe de alta parte nici nu trece cu vederea pacatele oamenilor: El judeca fara partinire (1 Petru 1:17). Dar El mantuie pe toti cei care vin la El prin Isus Hristos; El i-a ales inainte de intemeirea lumii si ii infiaza: El le devine Tata spiritual iar ei ii devin copii spirituali (Ioan 1:12; Gal. 4:5; Evrei 12:5-9).

B. Dumnezeu Fiul
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos, a doua Persoana a Dumnezeirii, are toate caracteristicile divine. El este egal, co-substantial si co-etern cu Tatal si Duhul Sfant (Ioan 10:30; 14:9).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal a creat universul (dupa propria Sa voie) prin Fiul Sau, Isus Hristos, prin care sunt si se tin toate lucrurile (Ioan 1:3; Col. 1:15-17; Evrei 1:2).
Noi credem si marturisim nasterea Lui miraculoasa din fecioara Maria (Isaia 7:14; Mat. 1:23, 25; Luca 1:26-35) si viata Lui umana fara pacat.
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este pe deplin Dumnezeu si pe deplin om. Cele doua naturi sunt unite intr-o singura Persoana, fiecare dintre acestea ramanand distincte (Mica 5:2; Ioan 5:23; 14:9-10; Filip. 2:5-8; Col. 2:9).
Noi credem si marturisim ca, in intruparea Sa, Domnul Isus Hristos nu a incetat niciodata sa fie Dumnezeu, desi a refuzat sa se foloseasca de prerogativele si puterea Sa divina pentru a usura limitarile conditiei Sale umane (Filip. 2:5-8).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus s-a intrupat pentru a-L revela pe Dumnezeu (Ioan 1:14) si pentru a mantui lumea pierduta (Luca 19:10; Evrei 5:9).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos a mantuit pe cei ce au crezut in El, prin varsarea sangelui Sau si prin jertfa ispasitoare pe crucea Golgotei. Moartea Lui a fost voluntara, inlocuitoare, ispasitoare si rascumparatoare (Isaia 53; Ioan 10:15; Rom. 3:24-25; 5:8; Evrei 9:28; 1 Petru 2:24).
Noi credem si marturisim ca datorita eficientei depline a jertfei unice a Domnului Isus, pacatosul care crede este eliberat de pedeapsa, povara, puterea si, in viitor, de prezenta pacatului; el este declarat neprihanit, primeste viata vesnica si infierea in familia lui Dumnezeu (Rom. 3:25; 5:8-9; 2 Cor. 5:14-15; 1 Petru 2:24; 3:18).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus a murit, a fost ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi (1 Cor. 15:3-4).
Noi credem si marturisim ca indreptatirea credinciosilor este asigurata de invierea literala, fizica a Domnului Isus Hristos. Acum El este inaltat la dreapta Tatalui unde mijloceste pentru noi ca Avocat (Aparator) si Mare Preot (Mat. 28:6; Luca 24:38-39; F. Ap. 2:30-31; Rom. 4:25; 8:34; Evrei 7:25; 9:24; 1 Ioan 2:1).
Noi credem si marturisim ca, prin invierea din morti a Domnului Isus Hristos, Dumnezeu a confirmat dumnezeirea Fiului Sau si a dat dovada ca a acceptat lucrarea rascumparatoare a lui Hristos la cruce. invierea in trup a Domnului Isus este, de asemenea, garantia viitoarei invieri in trup a credinciosilor (Ioan 5:26-29; 14:19; Rom. 1:4; 4:25; 6:5-10; 1 Cor. 15:20, 23).
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos va reveni in vazduh pentru Biserica, Trupul Sau, ca s-o rapeasca, dupa care va reveni pentru a stabili pe pamant imparatia de o mie de ani (F. Ap. 1:9-11; 1 Tes. 4:13-18; Apoc. 20).
Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este Cel prin care va judeca Dumnezeu lumea (Ioan 5:22-23):
a. Pe credinciosii din Biserica, pentru rasplatire (1 Cor. 3:10-15; 2 Cor. 5:10);
b. Pe cei in viata la revenirea Sa glorioasa (Mat. 25:31-46);
c. Pe cei care nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii la Tronul cel mare si alb (Apoc. 20:11-15).

Ca Singurul mijlocitor intre Dumnezeu si om (1 Tim. 2:5), Cap al trupului Bisericii (Efes. 1:22; 5:23; Col. 1:18) si imparat universal care va domni pe scaunul de domnie al lui David (Isaia 9:6; Luca 1:31-33), Domnul Isus Hristos este Judecatorul cel Mare al tuturor celor care nu au crezut in El si nu L-au acceptat ca Mantuitor si Domn (Mat. 25:14-46; F. Ap. 17:30-31).


C. Dumnezeu Duhul Sfant
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant este cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii, co-egala, co-eterna si de aceeasi natura cu Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul (Ier. 31:31-34; Mat. 18:19; F. Ap. 5:3-4; 28:25-26; 1 Cor. 12:4-6; 2 Cor. 13:14; Evrei 10:15-17)). Duhul Sfant are toate atributele personalitatii si divinitatii, incluzand ratiune (1 Cor. 2:10-13), sentiment (Efes. 4:30), vointa (1 Cor. 12:11), eternitate (Evrei 9:14), atotprezenta (Psalm 139:7-10), atotstiinta (Isaia 40:13-41), atotputere (Rom. 15:13) si adevar (Ioan 16:13).
Noi credem si marturisim ca lucrarea Duhului Sfant este de a implini voia divina fata de cei ce au crezut in Domnul Isus. Noi recunoastem actiunea suverana a Duhului Sfant in creatie (Gen. 1:2), in intruparea Domnului Isus Hristos (Mat. 1:18), in scrierea Cuvantului revelat al lui Dumnezeu (2 Petru 1:20-21) si in lucrarea de mantuire (Ioan 3:5-7).
Noi credem si marturisim ca, in relatia cu lumea pacatoasa, Duhul Sfant limiteaza si restrange raul, pana cand se va implini planul lui Dumnezeu (2 Tes. 2:7). Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant convinge lumea in ceea ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata si transforma pe credinciosi asemenea chipului Domnului Isus Hristos (Ioan 16:7-9; F. Ap. 1:5; 2:4; Rom. 8:39; 2 Cor. 3:18; Efes. 2:22).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant produce nasterea din nou, botezand pe toti credinciosii in Trupul lui Hristos-Biserica, in momentul intoarcerii lor la Dumnezeu (1 Cor. 12:13). Tot El pecetluieste, invata, mustra, sfinteste, ajuta pe credincios si-l imbraca cu putere pentru trairea crestina si pentru predicarea si marturisirea adevarului Evangheliei (Ioan 16:13; Rom. 8:9; 2 Cor. 3:6; Efes. 1:13; 5:18; 2 Petru 1:19-21; 1 Ioan 2:20,27).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant locuieste permanent in credincios (Ioan 14:16; 1 Cor. 6:19) si face sa creasca si sa lucreze in el roada Duhului Sfant (Gal. 5:22-23).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant da daruri spirituale Bisericii nu pentru a se autoglorifica sau pentru a preamari darurile in sine, ci pentru a aduce slava lui Hristos prin mantuirea celor pierduti si prin zidirea spirituala a credinciosilor in credinta Evangheliei (Ioan 16:13-14; F. Ap. 1:8; 1 Cor. 12:4-11; 2 Cor. 3:18).
Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant este suveran in felul in care da daruri spirituale pentru desavarsirea sfintilor. De aceea vorbirea in limbi si vindecarile au fost "daruri semne" ale Duhului Sfant date inainte de completarea cartilor Bibliei pentru a autentifica lucrarea apostolilor si ele n-au fost lasate ca sa devina "caracteristici obligatorii ale vietii crestine" (Rom. 12:3-8; 1 Cor. 12:4-11; 13:8-10; 2 Cor. 12:12; Efes. 4:7-12; Evrei 2:1-4; 1 Petru 4:10-11).


III. Omul

Noi credem si marturisim ca omul a fost creat nemijlocit si dintr-o data de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El a fost creat un suflet viu, fara pacat, cu ratiune, sentiment, vointa si responsabilitate morala fata de Dumnezeu (Gen. 2:6; 15:25; Iacov 3:9).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu l-a creat pe om ca sa-I aduca slava, sa aiba parasie cu El, sa traiasca o viata dupa voia lui Dumnezeu si, in felul acesta, sa implineasca planul divin cu privire la om (Isaia 43:7; Col. 1:16; Apoc. 4:11).

A. Caderea omului in pacat
Noi credem si marturisim ca, in urma pacatului neascultarii comis de Adam impotriva vointei si Cuvantului lui Dumnezeu, omul si-a pierdut starea de nevinovatie, a cazut sub blestemul mortii spirituale si fizice si sub pedeapsa maniei lui Dumnezeu, devenind corupt, total depravat in structura sa spirituala si morala si incapabil sa aleaga sau sa faca ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu, daca nu intervine harul divin (Gen. 3:1-19).
Noi credem si marturisim ca, in sine insusi, omul nu are puterea de a se mantui singur: el este pierdut pentru totdeauna. Omul nu-L va cauta niciodata din proprie initiativa pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este rob al pacatului (Rom. 6:17); lucrurile spirituale sunt pentru el o nebunie (1 Cor. 1:18; 2:14); inima lui este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea (Ier. 17:9), indreptata numai spre rau (Gen. 6:5). De aceea omul nu se poate mantui singur, ci numai prin actul suveran al lui Dumnezeu al rascumpararii prin credinta in jertfa ispasitoare a Domnului Isus Hristos (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; 1 Ioan 1:8).
Noi credem si marturisim ca toti oamenii au fost in Adam, de aceea natura adamica corupta de pacat a fost transmisa tuturor oamenilor, in fiecare generatie. Singurul care a facut exceptie a fost Domnul Isus Hristos care s-a nascut fara pacat (Evr. 4:15; 7:26). Din cauza originii adamice, toti oamenii sunt pacatosi prin natura, prin alegere si prin declaratie divina (Psalm 14:1-3; Ier. 17:9; Rom. 3:9-18, 23; 5:10-12).

B. Casatoria
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu a instituit casatoria, de aceea omul care se casatoreste trebuie sa intre in aceasta relatie cu dorinta de a o pastra, apara, dezvolta, si infrumuseta pe toata perioada vietii. Pentru ca relatia din interiorul familiei trebuie sa reprezinte relatia dintre Hristos si Biserica, intentia lui Dumnezeu este ca familia sa dainuie (Mat. 19:4-6). El uraste divortul (Maleahi 2:16). Chiar daca divortul apare atat in Vechiul cat si in Noul Testament (Deut. 24:1-4; 1 Cor. 7:15), nu este incurajat niciodata pentru ca incalca intentia initiala a lui Dumnezeu cu privire la familie (Gen. 2:24).

C. Recasatorirea
Noi credem si marturisim ca cei vaduvi se pot recasatori, dar numai in Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39).
In ceea ce-i priveste pe cei divortati noi credem si marturisim ca:

a. Cei care au divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si raman necasatoriti pot participa la Masa Domnului, la lucrarea publica in biserica precum si la slujba de diaconie sau presbiter.
Cei care au divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si se recasatoresc credinciosi, pot participa la Masa Domnului si vor putea sa dea marturie personala dar nu vor putea lucra public in biserica si nu pot fi cooptati in slujbele de diacon sau presbiter.

b. Cei care au divortat dupa momentul intoarcerii la Dumnezeu vor fi exclusi din biserica. Daca divortul a fost intentat de partener si credinciosul (care nu a dorit divortul) ramane necasatorit el poate participa la toate aspectele vietii de biserica: Masa Domnului, marturie personala si lucrare publica, lucrarea de diaconie sau presbiter.
Daca credinciosul care nu a cerut divortul se recasatoreste, el va fi pus sub disciplina bisericii.

c. Daca o persoana a divortat si s-a recasatorit inainte de intoarcerea la Dumnezeu, poate participa la Masa Domnului, poate da marturie personala si poate sluji ca diacon, dar nu va putea participa la lucrarea de vestire publica si la slujba de presbiter.

D. Avortul, Homosexualitatea si Imoralitatea sexuala
Noi credem si marturisim ca viata incepe in momentul conceptiei si nu acceptam avortul (Psalm 139:13-16; Ieremia 1:1-5).
Noi credem si marturisim ca orice forma de homosexualitate este un pacat si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:22; 20:13; Romani 1:26-32).
Noi credem si marturisim ca preacurvia si curvia, ca si orice relatie sexuala incestuoasa sunt pacate si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:6-30; 1 Cor. 6:15-20; 1 Tes. 4:3-6; Evrei 13:4).

IV. Mantuirea

Noi credem si marturisim ca mantuirea este actul suveran si plin de har al lui Dumnezeu facut pe baza lucrarii mantuitoare a Domnului Isus Hristos si pe baza meritelor sangelui Sau varsat la Calvar, nicidecum pe baza faptelor omului (Ioan 1:12; Efes. 1:7; 2:8-10; 1 Petru 1:18-19).

A. Nasterea din nou/Regenerarea
Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este lucrarea supranaturala a Duhului Sfant prin care ii sunt date omului o viata si o natura divina (Ioan 3:3-7; Tit 3:5). Aceasta se face numai prin puterea Duhului Sfant prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Romani 10:13-17) pe care pacatosul il aude, il primeste si fata de care raspunde pozitiv. Adevarata nastere din nou se manifesta prin fapte ale pocaintei care se vad intr-o atitudine si o comportare neprihanita. Faptele bune sunt roada nasterii din nou (1 Cor. 6:19-20; Efes. 2:10) si devin evidente cand credinciosul se supune controlului Duhului Sfant prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu (Efes. 5:17-21; Filip. 2:12; Col. 3:16; 2 Petru 1:4-10). Aceasta ascultare il face pe credincios tot mai asemanator cu Domnul Isus Hristos (2 Cor. 3:18). Asemanarea va fi deplina in momentul glorificarii credinciosului la revenirea lui Hristos (Rom. 8:17; 2 Petru 1:4; 1 Ioan 3:2-3).
Noi credem si marturisim ca un om nu atinge in aceasta viata eliminarea desavarsita a pacatului din viata personala, dar scopul principal al vietii lui este sfintirea personala (Iona 17:17; 1 Ioan 1:8-2:2)

B. Alegerea
Noi credem si marturisim ca alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu prin care, inainte de intemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mantuit si i-a sfintit (Rom. 8:28-30; Efes. 1:4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1:1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna placere a voii Sale (Efes. 1:4-11; Rom. 9:6-23).
Noi credem si marturisim ca harul nemeritat pe care l-a aratat Dumnezeu pacatosilor a caror depravare este totala nu are nici-o legatura cu initiativa oamenilor, ci este numai darul nemeritat si suveran al lui Dumnezeu (Efes. 1:4-7; Tit 3:4-7; 1 Petru 1:2).
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu nu a ales oameni pentru condamnare; ci numai pentru mantuire (Rom. 8:28-30; 9:6-23).
Noi credem si marturisim ca alegerea suverana a lui Dumnezeu nu elimina responsabilitatea credinciosilor de a evangheliza pe cei pierduti. Dimpotriva, Dumnezeu a dat responsabilitatea credinciosilor sa evanghelizeze, aceasta slujind la mantuirea celor ce cred in jertfa Domnului Isus si de marturie impotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus Hristos. Pentru a fi mantuit, omul are datoria de a crede in jertfa Domnului Isus Hristos. Dumnezeu a ales ca pacatosii sa fie mantuiti prin vestirea Evangheliei (Rom. 10:13-17). Domnul Isus a predicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) si le-a poruncit ucenicilor sa faca la fel (Mat. 28:19-20). Lucrarea cea mai importanta a Apostolului Pavel, primita direct de la Domnul, a fost vestirea Evangheliei (F. Ap. 20:24). El l-a indemnat si pe copilul sau spiritual, Timotei, sa faca lucrarea de evanghelizare (1 Tim. 4:5). Apostolul Petru, de asemenea, a recunoscut ca Dumnezeu mantuie prin predicare si evanghelizare, care duc la credinta in jertfa Domnului Isus Hristos (F. Ap. 15:7).

C. Rascumpararea
Noi credem si marturisim ca Dumnezeu ii rascumpara pe pacatosi printr-un act suveran, eliberandu-i atat de robia pacatului cat si de consecintele lui. Noi stim ca Domnul Isus a venit in lume sa faca voia cea buna a lui Dumnezeu, mantuirea omului, platind prin sangele Sau plata pentru faradelegile omului (Isaia 53:10; Luca 2:14; Gal. 1:4; Col. 1:19-20). Aceasta dorinta a lui Dumnezeu de a mantui pe pacatosi printr-o jertfa ispasitoare isi gaseste originea in dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu cerea ca cel ce a pacatuit sa fie pedepsit cu moartea, iar dragostea lui Dumnezeu a pregatit un mijloc de a salva pe pacatosi (Rom. 6:23).
Noi credem si marturisim ca jertfa de ispasire a Domnului Isus este singura cale de mantuire a omului pacatos (Ioan 14:6; F. Ap. 4:12). De fapt lucrul acesta reiese din imensitatea sacrificiului (Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru pacatele omenirii-Luca 24:26; Evrei 2:10; 8:3; 9:22-23; Gal. 3:21).
Noi credem si marturisim ca rascumpararea a fost facuta ca o jertfa adusa lui Dumnezeu pentru impacarea pacatosului cu El. Omul pacatos a ofensat pe Dumnezeu si a devenit obiectul maniei judiciare divine. Prin ispasirea pacatelor, atat dreptatea cat si sfintenia lui Dumnezeu au fost satisfacute. Ispasirea, desi universala in scop si rezultate, nu are efect decat asupra celor care au acceptat jertfa Domnului Isus Hristos ca unic mijloc de mantuire (Mat. 1:21; 20:28; Ioan 6:37-39, 44, 65; 10:14-15; 17:2-3, 9, 24; Efes. 1:3-11). Lucrarea pe cruce a Domnului Isus nu l-a facut pe om capabil de a fi mantuit, ci l-a mantuit (F. Ap. 20:28; Rom. 5:9-10, 18-19). Chiar daca aceasta lucrare se aplica mai tarziu in viata oamenilor, ei sunt mantuiti pe baza sangelui varsat de Domnul Isus la crucea Golgotei. Lucrarea ispasitoare a Domnului Isus s-a incheiat la cruce.

D. Indreptatirea sau Neprihanirea/Justificarea
Noi credem si marturisim ca indreptatirea pacatosilor este un act al lui Dumnezeu (Rom. 8:33) prin care declara in mod legal ca fiind neprihanit pe cel care, prin credinta in jertfa Domnului Isus, se pocaieste de pacatele lui (Isaia 55:6-7; Luca 13:3; F. Ap. 2:38; 3:19; 11:18; Rom. 2:4; 2 Cor. 7:10) si marturiseste ca Isus Hristos este Domnul (Rom. 10:9-10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Filip. 2:11). Aceasta neprihanire nu apare ca urmare a efortului omului sau a virtutilor lui (Rom. 3:20; 4:6), ci este urmare a faptului ca Domnul Isus Hristos a luat pacatele noastre asupra Sa si ne-a daruit in schimb neprihanirea Lui (Col. 2:14; 1 Petru 2:24; 1 Cor. 1:30; 2 Cor. 5:21). in felul acesta, Dumnezeu "sa fie neprihanit si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus." (Rom. 3:26).

E. Sfintenia si sfintirea
Noi credem si marturisim ca fiecare credincios este sfintit (pus deoparte) pentru Dumnezeu in urma indreptatirii divine. in felul acesta credinciosul este declarat sfant si vazut ca fiind sfant. Sfintenia este pozitionala si instantanee si nu trebuie confundata cu sfintirea progresiva. Ea are de a face cu pozitia credinciosului, nu cu umblarea lui crestina (F. Ap. 20:32; 1 Cor. 1:2, 30; 6:11; 2 Tes. 2:13; Evrei 2:11; 3:1; 10:10, 14; 13:12; 1 Petru 1:2).
De asemenea, Noi credem si marturisim ca in viata credinciosului Duhul Sfant lucreaza si o sfintire progresiva prin care credinciosul este adus, prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Credinciosul traieste, astfel, o viata de sfintenie in crestere, ceea ce duce la asemanarea sa tot mai mare cu Domnul Isus Hristos (Ioan 17:17, 19; Rom. 6:1-22; 8:29; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3-4; 5:23).
Din cauza aceasta, Noi credem si marturisim ca in viata credinciosului este o lupta spirituala zilnica intre fiinta cea noua in Hristos si firea (carnea), dar natura cea noua poate castiga pentru ca in credincios locuieste Duhul Sfant. Lupta aceasta a sfintirii va continua toata viata credinciosului. Cat vom trai, nu vom putea spune ca am eliminat orice posiblitate de a pacatui, dar putem spune ca Duhul Sfant ne ajuta sa biruim in lupta impotriva pacatului (Gal. 5:16-25; Efes. 4:22-24; Filip. 3:12; Col. 3:9-10; 1 Petru ;14-16; 1 Ioan 3:5-9).
Noi credem si marturisim ca, atat Vechiul cat si Noul Testament, il invata pe credincios sa se separe de pacat si-l atentioneaza ca in zilele din urma apostazia si influenta duhului lumii vor creste (2 Cor. 6:14-7:1; 2 Tim. 3:1-5).
Noi credem si marturisim ca, din pricina evlaviei fata de Dumnezeul cel slavit, fiecare credincios ar trebui sa traiasca in asa fel incat sa-si demonstreze intr-un mod practic dragostea si adoratia fata de Domnul si Mantuitorul Isus Hristos. De asemenea, noi credem si marturisim ca Dumnezeu ne cere sa ne despartim de orice invatatura apostata si de orice practica lumeasca si pacatoasa, oricat de "inofensiva" ar parea (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 5:9-13; 2 Cor. 6:14-7:1; 1 Ioan 2:15-17; 2 Ioan 9-11).
Noi credem si marturisim ca cel credincios trebuie sa nu se conformeze modului pacatos de viata al lumii din cauza Domnului Isus Hristos (2 Tes. 1:11-12; Evrei 12:1-2) si trebuie sa demonstreze printr-o viata de ascultare si o crestere in sfintirea personala ca este copil al lui Dumnezeu (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 7:1; Evrei 12:14; Tit 2:11-14; 1 Ioan 3:1-10).
Noi credem si marturisim ca un credincios, pentru a trai o viata sfanta, nu trebuie sa fuga din lume, pentru ca aceasta este locul unde trebuie sa-L slujeasca pe Dumnezeu (1 Cor. 5), ci sa se impotriveasca si sa osandeasca lucrarile intunericului (Efes. 5).

Noi credem si marturisim ca sfintirea este un proces care are trei aspecte:
a. actul vesnic al lui Dumnezeu bazat pe rascumpararea lui Hristos, care-l aseaza pe credincios intr-o pozitie de sfintire in momentul cand acesta crede in Isus Hristos ca Mantuitor(Evr. 3:1; 10:10-14)
b. procesul continuu in credincios in care Duhul Sfant aplica Cuvantul lui Dumnezeu in viata de fiecare zi, ca sa-l curateasca si sa-l creasca pana la statura plinatatii lui Hristos (Ioan 17:17; 1 Cor. 1:30; 2 Cor. 3;18; Efes. 5:25-26; 1 Tes. 4:3-4; 5:23-34).
c. implinirea finala a acestui proces are loc la revenirea Domnului nostru (Efes. 5:27; 1 Ioan 3:2; Iuda 24-25; Apoc. 22:11).

F. Siguranta mantuirii
Noi credem si marturisim ca cei ce au crezut in jertfa Domnului Isus si-L au pe Fiul lui Dumezeu in viata lor, sunt mantuiti si au viata vesnica. Toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou sunt pastrati si paziti de Dumnezeu Tatal pentru Domnul Isus Hristos. (Ioan 10:28-29; Rom. 8:35-39; Filip. 1:6; 1 Ioan 5:10-13; Iuda1).
Noi credem si marturisim, de asemenea, ca mantuirea nu este un eveniment, ci un proces care are un moment de plecare, cel al pocaintei pacatosului, cand acesta a primit justificarea/indreptatirea lui Dumnezeu (Rom. 1:17; 3:22; 10:10; Filip. 3:9), dupa care urmeaza doua etape de durata: sfintirea care este un proces de o viata, cum am vazut la punctul E, si o etapa vesnica, glorificarea care incepe in momentul cand credinciosul pleaca la Domnul (Filip. 2:12; 1 Tes. 5:8; Evrei 1:14; 1 Petru 1:5).

V. Biserica

A. Componenta Bisericii
Noi credem si marturisim ca toti cei care cred in Domnul Isus Hristos formeaza Biserica, Trupul lui Hristos (1 Cor. 12:12-13), care este Mireasa lui Hristos (2 Cor. 11:2; Efes. 5:23-32; Apoc. 19:7-8), al carei Cap este Hristos (Efes. 1:22; 4;15; Col. 1:18).
Noi credem si marturisim ca Biserica a luat fiinta in ziua Cincizecimii (F. Ap. 2:1-21, 38-47).
Noi credem si marturisim ca Biserica este un organism spiritual unic creat de Dumnezeu din toti cei nascuti din nou, din toate neamurile, in vremea de acum, epoca harului (Efes. 2:11-3:6). Biserica este diferita de Israel (1 Cor. 10:32), o taina care nu a fost descoperita pana in epoca harului (Efes. 3:1-6; 5:32).
Noi credem si marturisim ca Biserica lui Hristos (Mat. 16:18) se manifesta prin biserici locale avand aceleasi atributii ca si Biserica in ansamblul ei.
Noi credem si marturisim ca biserica locala este comunitatea oamenilor nascuti din nou de Duhul Sfant prin credinta in jertfa Domnului Isus Hristos, uniti si organizati sub o conducere spirituala pentru indeplinirea unui intreit scop:
a. proslavirea lui Dumnezeu prin inchinare (rugaciune, cantare, Masa Domnului si darnicie);
b. zidirea sufleteasca a credinciosilor prin echipare, invatatura si partasie;
c. evanghelizarea celor nemantuiti prin Cuvant si fapte (1 Cor. 11:18-20; Evrei 10:25).

Noi credem si marturisim ca invatarea si echiparea tuturor credinciosilor este foarte importanta (Mat. 28:19-20; 2 Tim. 2:2). De asemenea este important ca cei credinciosi sa dea socoteala unii fata de altii de credinta si vietuirea lor (Mat. 18:5-14), iar daca au pacatuit sa fie pusi sub disciplina bisericii dupa invatatura Scripturii (Mat. 18:15-22; F. Ap. 5:1-11; 1 Cor. 5:1-13; 2 Tes. 1:10-16).
Noi credem si marturisim ca biserica locala este autonoma, iar prin presbiterii ei care dau o interpretare corecta a Scripturilor, isi determina felul in care este condusa, primeste membrii, aplica disciplina in biserica si practica darnicia (F. Ap. 15:19-31; 20:28; 1 Cor. 5:4-7, 13; 1 Petru 5:1-4). De asemenea Noi credem si marturisim ca bisericile nou-testamentale ar trebui sa coopereze intre ele pentru pastrarea si propagarea credintei adevarate, pe deoparte, dar si pentru ajutorarea si dezvoltarea proiectelor prea mari pentru o singura biserica, pe de alta parte (F. Ap. 8:14-17; 11:19-26, 27-30; 15:1-31; 1 Cor. 16:1-3; 2 Cor. 8:1-15; Col. 4:16).
Noi credem si marturisim ca biserica trebuie sa implineasca planul lui Dumnezeu in lume. Pentru aceasta El a dat daruri spirituale fiecarui membru al bisericii, Trupul Domnului Isus Hristos (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; 1 Petru 4:10-11).

B. Conducerea bisericii
Noi credem si marturisim ca autoritatea unica si suprema a bisericii este Hristos (1 Cor. 11:3; Efes. 1:22; Col. 1:18) si intreaga conducere a bisericii, darurile spirituale, disciplina, ordinea si inchinarea sunt randuite de El in suveranitatea Sa si puse in practica prin intermediul slujitorilor Lui. Slujitorii spirituali pe care ii numeste Biblia ca au datoria de a conduce biserica, si care sunt sub directa porunca a Domnului Isus Hristos, sunt presbiterii (numiti in Scriptura si episcopi, batrani sau pastori) (F. Ap. 20:28; Efes. 4:11) ajutati de diaconi (F. Ap. 6:1-6). Amandoua categoriile de slujitori trebuie sa indeplineasca calificarile biblice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:1-5). Presbiterii si diaconii sunt recunoscuti de biserica locala pe baza calificarii si slujirii lor (1 Tim. 3:1-13).
Noi credem si marturisim ca femeia poate sluji in biserica in lucrarea de diaconie si de invatare a femeilor mai tinere (implicit a copiilor), dar fara sa se ridice deasupra autoritatii barbatului (1 Tim. 2:12; 3:11; Tit 2:3-5).

C. Darurile spirituale
Noi credem si marturisim ca bisericii din primul secol i s-au dat doua feluri de daruri spirituale: darurile miraculoase ale revelatiei divine (darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor), date temporar in epoca apostolica cu scopul de a implini revelatia divina si de a confirma autenticitatea mesajului apostolic (2 Cor. 12;12; Evrei 2:3-4), si daruri pentru zidirea credinciosilor (Rom. 12:6-8). Dupa ce revelatia Noului Testament s-a incheiat, singurul test de autenticitate a mesajului unui om ramane Scriptura; de aceea darurile semne (darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor) nu mai sunt necesare astazi pentru a valida un om sau lucrarea lui (1 Cor. 13:8-12).
Noi credem si marturisim ca darurile spirituale (miraculoase in special) pot fi contrafacute de Satan cu scopul de a-i insela pe credinciosi, in primul rand (1 Cor. 13:13-14:12; 2 Tes. 2:9-10; Apoc. 13:13-14).
Noi credem si marturisim ca singurele darurile spirituale care functioneaza astazi in Biserica si care trebuie dorite, dezvoltate si inflacarate sunt darurile date pentru zidirea credinciosilor. Lista acestor darurilor spirituale este in Efes. 4:11-16 si este in conformitate cu celelalte liste de daruri spirituale (Rom. 12:6-8; 1 Cor. 12; 14; 1 Petru 4:10-11).

D. Actele de cult
Noi credem si marturisim ca bisericii locale i-au fost lasate doua acte de cult care indeplinesc criteriile:
a. au fost poruncite de Domnul Isus asa dupa cum sunt prezentate in Evanghelii,
b. au fost practicate de biserica primului secol, dupa cum sunt descrise in cartea Faptele Apostolilor si
c. au fost explicate din punct de vedere spiritual de apostoli, in Epistole.

Aceste doua acte de cult sunt Botezul nou-testamental si Masa Domnului (Mat. 26:26-29; 28:19-20; F. Ap. 2:28-42; Rom. 6:3-5).

1. Botezul crestin
Noi credem si marturisim ca botezul nou-testamental se face prin scufundare (F. Ap. 8:36-39) si este marturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) prin care cel credincios marturiseste personal si responsabil ca a crezut in Domnul Isus Cel rastignit, ingropat dar si inviat si, prin credinta in Hristos s-a facut una cu El in moartea fata de pacat si in invierea la o viata noua (Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea si un semn al partasiei si identificarii celui botezat cu Trupul vizibil al lui Hristos, biserica locala (F. Ap. 2:41-42).
Noi nu credem ca botezul poate mantui, pentru ca mantuirea este numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu facuta la crucea Golgotei prin Fiul Sau Isus Hristos (Rom. 5:9-10) si dusa la indeplinire prin puterea Duhului Sfant in cel ce a crezut (Tit 3:5).

2. Masa Domnului / Frangerea Painii
Noi credem si marturisim ca Masa Domnului este amintirea si vestirea mortii Domnului Isus Hristos pana cand va reveni pentru ai Sai. Masa Domnului este un act solemn la care fiecare credincios trebuie sa participe, dupa o auto-examinare serioasa (1 Cor. 11:28-32).
Noi credem si marturisim ca, desi elementele Mesei Domnului, painea si vinul, sunt numai simboluri ale trupului si sangelui Domnului Isus Hristos (si nu se transforma sau nu contin trupul si sangele Domnului), luand din ele marturisim ca avem partasie cu Hristosul cel inviat si cu poporul Lui. Prin aceste simboluri marturisim ca suntem una in Hristos (1 Cor. 10:16). Luand parte la Masa Domnului in prima zi a saptamanii, adica duminica, ne amintim de invierea Domnului Isus Hristos (Mat. 28:1-7; Marcu 16:1-9; Luca 24:1-7; Ioan 20:1-23) si urmam exemplul primilor crestini (F. Ap. 20:7; 1 Cor. 16:2).
Noi credem si marturisim ca Biserica nu este o componenta a Israelului, de aceea folosim la Masa Domnului painea si vinul pe care le avem la indemana. Nu este nevoie de o paine speciala si de un vin special pentru a le folosi ca elemente la Masa Domnului (1 Cor. 10:16).

E. Disciplina in Biserica
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos S-a dat pe Sine insusi pentru Biserica "ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana." (Efes. 5:26-27).
Noi credem si marturisim ca in biserica locala trebuie sa existe sfintenie. Curatirea o face:
a. Dumnezeu Tatal, in special prin mustrarea divina (Ioan 15:2; 1 Cor. 11:32; Evrei 12:10).
b. Cel credincios in viata personala (1 Cor. 11:28-31; 2 Cor. 7:1; 1 Ioan 3:2).
c. Biserica locala prin disciplina in biserica (Mat. 18:17).

Noi credem si marturisim ca punerea sub disciplina se face pentru erezii, imoralitate, dezbinari si altele de felul acesta, dar si pentru lipsa indelungata nemotivata din mijlocul fratietatii (F. Ap. 5:11; Rom. 16:17; 1 Cor. 5:6-8, 13; 2 Cor. 2:6; 2 Tes. 3:6, 14; Tit 3:10-11; Evrei 10:25; 2 Ioan 10).
Noi credem si marturisim ca intre frati nu ar trebui sa existe tensiuni si cu atat mai putin, procese. Dar atunci cand exista neintelegeri intre frati, noi credem ca trebuie rezolvate in cadrul bisericii, nu in tribunale (1 Cor. 6:1-11). Cei care tarasc pe frati la tribunal, intra sub disciplina bisericii.

F. Misiunea Bisericii
1. Lauda adusa lui Dumnezeu / inchinarea
Noi credem si marturisim ca scopul intregii creatii a lui Dumnezeu, oameni si ingeri, este preamarirea lui Dumnezeu. Tot acesta este si scopul primordial al Bisericii: sa slaveasca pe Dumnezeu (Efes. 3:21). Biserica se intalneste cu scopul de a proslavi pe Dumnezeu si de a se inchina inaintea Domnului, nu ca sa-i mantuie pe cei pacatosi. Biserica se aduna pentru a-L lauda pe Domnul si merge in lume pentru evanghelizarea celor nemantuiti.

2. Zidirea / edificarea credinciosilor
Noi credem si marturisim ca zidirea sfintilor se poate face numai intarindu-ne si imbarbatandu-ne unii pe altii in credinta prin exercitarea darurilor spirituale de zidire (Efes. 4:13-16), prin invatatura din Cuvant (2 Tim. 2:2, 15; 3:16-17), prin partasia frateasca (F. Ap. 2:47; 1 Ioan 1:3), si prin partipare la Masa Domnului (Luca 22:19; F. Ap. 2:38-42). Acesta este unul dintre scopurile pentru care Dumnezeu ne porunceste in Evrei 10:25 sa fim impreuna.

3. Evanghelizarea celor pierduti
Noi credem si marturisim ca una din poruncile cele mai importante pe care Domnul Isus a dat-o Bisericii este evanghelizarea celor pierduti. Biserica are datoria de a vesti Evanghelia intregii lumi, incepand cu cei din casele noastre, cu prietenii, colegii de munca si vecinii (Mat. 28:19; F. Ap. 1:8; 2:42).
Noi credem si marturisim ca evanghelizarea este lucrarea pe care trebuie s-o faca fiecare credincios, in public, sau de la om la om (1 Cor. 15:58; Efes. 2:10; 4:12; Apoc. 22:12).

G. Relatia Bisericii cu Statul
Noi credem si marturisim ca stapanirea este randuita de Dumnezeu pentru interesele si buna ordine a societatii umane. Crestinul isi poate exercita drepturile cetatenesti in conformitate cu propria sa constiinta. Credem ca trebuie sa ne rugam pentru dregatori, trebuie sa-i respectam si sa-i ascultam. Toate acestea, atata vreme cat poruncile lor nu vin in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Voia Domnului Isus Hristos-Singurul Domn al constiintei umane, imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Exod 18:21-22; 2 Sam. 23:3; Dan. 3:17-18; Mat. 22:21; F. Ap. 4:19-20; 5:29; 23:5; Rom. 13:1-7).

VI. Ingerii

A. Ingerii sfinti
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte spirituale create de Dumnezeu, de aceea nu trebuie sa ne inchinam inaintea lor (Col. 1:16; Ps. 148:2-5; Evrei 1:14). Ei au fost creati ca sa-L slujeasca pe Dumnezeu si sa I se inchine (Luca 2:9-14; Evrei 1:6-7, 14; 2:6-7; Apoc. 5:11-14; 19:10; 22:9).
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte personale (Luca 1:26-37; Gen.19) si, desi sunt mai presus de oameni (Evr. 2:7), nu sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca omul, de aceea nu vor mosteni destinul glorios al omului, acela de a fi mantuiti de Hristos. La implinirea vremurilor, oamenii mantuiti vor fi mai presus de ingeri (1 Cor. 6:3).
Noi credem si marturisim ca ingerii sunt organizati ierarhic, iar una din capeteniile cele mai de seama mentionate de Biblie este Mihail (Daniel 10:13), numit si arhanghel (Iuda 9). Un alt inger proeminent este Gabriel, mesager special al lui Dumnezeu (Dan. 8:15-16; 9:21-27; Luca 1:11-20, 26-27). Mai sunt heruvimii si serafimii, ingeri care slujesc in prezenta lui Dumnezeu. Heruvimii proclama si apara slava, suveranitatea si sfintenia lui Dumnezeu (Gen. 3:24; Exod 25:17-22; Ezechiel 1). Serafimii au sarcina de a recunoaste si de a proclama sfintenia desavarsita a lui Dumnezeu (Isaia 6:2-7).
Noi credem si marturisim ca prima datorie a ingerilor este sa-L slujeasca pe Dumnezeu si pe Domnul Isus Hristos (Mat. 2:13; 4:11; 25:31; 28:5-7; Marcu 16:6-7; Luca 1:26-38; 22:43; F. Ap. 1:10). Dar ei ii slujesc si pe cei credinciosi: ii apara fizic (Psalm 34:7; 35:4-5; F. Ap. 5:19; 12:7-11; Apoc. 7:1-14); le asigura hrana (1 Regi 19:5-7); ii imbarbateaza (F. Ap. 23-25); ii directioneaza (F. Ap. 8:26; 10:3, 22); ii duce la Domnul (Luca 16:22). Cu privire la cei necredinciosi, ingerii au anuntat distrugerea iminenta a Sodomei (Gen. 19:12-13); au lovit pe Irod (F. Ap. 12:23); vor anunta revenirea pe nori a Domnului Isus si vor fi agentii judecatilor lui Dumnezeu (1 Tes. 4:16; Apoc. 7:2; 14; 16:1).

B. Ingerii cazuti
Noi credem si marturisim ca Satan este un inger creat si autorul pacatului. El a cazut sub judecata lui Dumnezeu in urma razvratirii fata de Creatorul sau (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:11-19), cand a atras in razvratirea sa o parte din ingeri (Mat. 25:41; Apoc. 12:1-14) si a adus pacatul in lume si in fiinta umana ispitind-o pe Eva (Gen. 3:1-15).
Noi credem si marturisim ca Satan este dusman declarat al lui Dumnezeu si al omului (Isaia 14:13-14; Mat. 4:1-11; Apoc. 12:9-10), dumnezeul veacului acestuia care a fost invins de Hristos prin moartea pe cruce si prin invierea Sa (Rom. 16:20). El si ingerii lui vor fi pedepsiti vesnic in iazul de foc (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:11-19; Mat. 25:41; Apoc. 20:10).
Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti sunt organizati conform descrierii din Efes. 6:12: capetenii, cei care sunt in pozitia cea mai inalta (aici este vorba de Satan insusi); domnii, cei investiti cu autoritate (este vorba de ingerii cazuti care controleaza conducerea fiecarei tari-Dan. 10:3; Apoc. 12:7); stapanitorii intunericului acestui veac, este vorba de cei ce produc curentele de opine impotriva lui Dumnezu; duhurile rautatii, care produc izbucnirile de violenta si actiunile extreme.
Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti sunt fiinte spirituale, care au inteligenta dar nu sunt atotcunoscatoare, sunt puternice dar nu atotputernice si pot fi intr-un singur loc o data, nu sunt atotprezente (Mat. 8:16, 28-34; 9:32; 15:22; Marcu 1:24; 5:3-4; 9:22; Luca 10:17, 20; Ioan 10:21; F. Ap. 16:16; 1 Tim. 4:1).
Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti domina pe cei necredinciosi , pe care ii pot poseda, dar pot avea influenta si asupra celor credinciosi (Luca 9:55). Ca influenta generala, ingerii cazuti pot produce boli (Iov 1:12; 2:6; Luca 13:11, 16; 2 Cor. 12:7-10); pot influenta mintea oamenilor (2 Cor. 4:4); pot insela persoane (Gen. 3:1-5; Mat. 13:9; 1 Tes. 3:5) si pot insela natiuni (Apoc. 16:14)

VII. Lucrurile de la urma / Escatologie

A. Moartea
Noi credem si marturisim ca moartea fizica nu inseamna pierderea constientei (Apoc. 6:9-11). Credinciosul trece imediat in prezenta lui Hristos (Luca 23:43; 2 Cor. 5:8; Filip. 1:23) cand se produce separarea sufletului de trup (Filip. 1:21-24) care va dura, pentru cei rascumparati, pana la Rapire (1 Tes. 4:13-17) cand va avea loc prima inviere (Apoc. 20:4-6) iar trupurile de slava si sufletele celor credinciosi se vor uni si vor fi in slava pentru totdeauna cu Domnul (1 Cor. 15:35-44, 50-54; Filip. 3:21). Pana atunci, sufletele celor rascumparati vor ramane intr-o stare de partasie fericita cu Domnul asteptand reintregirea fiintei lor prin invierea trupurilor lor (2 Cor. 5:8).
Noi credem si marturisim ca toti oamenii vor invia in trup, cei mantuiti pentru viata vesnica (Ioan 6:39; Rom. 8:10-11, 19-23; 2 Cor. 4:14), iar cei nemantuiti pentru pedeapsa vesnica (Dan. 12:2; Ioan 5:29; Apoc. 20:13-15).
Noi credem si marturisim ca sufeletele celor care au murit nemantuiti sunt tinute in Locuinta Mortilor in chinuri, pana la a doua inviere (Luca 16:19-26; Apoc. 20:13-15) cand sufletul se va uni cu trupul inviat (Ioan 5:28-29). Atunci ei vor apare in fata tronului mare si alb al judecatii lui Dumnezeu (Apoc. 20:11-15) si vor fi aruncati in iad, iazul de foc (Mat. 25:41-46), unde vor sta vesnic intr-un chin constient, despartiti de Dumnezeu (Dan. 12:2; Mat. 25:41-46; 2 Tes. 1:7-9).

B. Rapirea Bisericii
Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos va reveni sa-si ia Biserica (Ioan 14:1-2; 1 Cor. 15:51-53; 1 Tes. 4:15-5:1; Tit 2:13). Revenirea Lui va fi personala. intre Rapire si revenirea in slava a Domnului cu sfintii Sai, in cer va avea loc rasplatirea credinciosilor in functie de lucrarea pe care au facut-o (1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:10).

C. Necazul cel Mare
Noi credem si marturisim ca, dupa ce Biserica va fi rapita (Ioan 14:1-3; 1 Tes. 4:13-18), judecata lui Dumnezeu va veni peste o lume necredincioasa (Ier. 30:7; Dan. 9:27; 12:1; 2 Tes. 2:7-12; Apoc. 16). Punctul culminant al acestei judecati va fi revenirea in slava a Domnului Isus Hristos pe pamant (Mat. 24:27-31; 25:31-46; 2 Tes. 2:7-12). in acel timp, sfintii Vechiului Testament si cei din Necazul cel Mare vor fi inviati, iar cei gasiti in viata vor fi judecati (Dan. 12:2-3; Apoc. 20:4-6). Acest timp de sapte ani este cea de-a saptezecea saptamana a prorociei lui Daniel (Dan. 9:24-27; Mat. 24:15-31; 25:31-46).
Noi credem si marturisim ca Necazul cel Mare va incepe cand Anticristul va semna legamantul de protectie cu Israel si va dura sapte ani (Dan. 9:27). in aceasta perioada Anticristul va crea o aparenta unitate politica, economica si religioasa si va cere tuturor sa i se inchine, luand locul lui Dumnezeu (Dan. 7:19-27; 9:24-27).
Noi credem si marturisim ca in perioada Necazului cel Mare treimea diabolica (sarpele cel vechi / balaurul, Anticristul si prorocul mincinos) vor avea controlul asupra intregului pamant si va atrage urgia lui Dumnezeu (Apoc. 13; 14).
Noi credem si marturisim ca a doua revenire a lui Hristos la Armaghedon va duce la incheierea Necazului cel Mare si judecata lui Dumnezeu fata de creatia Sa se va incheia. Scopul Necazului cel Mare va fi atins (Apoc. 19:11-21).

D. A doua venire a Domnului si Mileniul
Noi credem si marturisim ca, dupa cei sapte ani de necaz, Hristos va reveni intr-un mod fizic, vizibil ca sa se aseze pe scaunul de domnie al lui David (Mat. 25:31; Luca 1:31-33; F. Ap. 1:10-11; 2:29-30) si sa instaureze pe pamant imparatia de o mie de ani (Mileniul) (Apoc. 20:1-7). in acest timp, sfintii din Vechiul Testament inviati vor domni impreuna cu El peste Israel si celelalte neamuri ale pamantului (Ezechiel 37:21-28; Dan. 7:17-22; Apoc. 19:11-16). Aceasta domnie va fi precedata de inlaturarea lui Anticrist si a prorocului mincinos si legarea lui Satan pentru o mie de ani (Dan. 7:17-27; Apoc. 20:1-7).
Noi credem si marturisim ca imparatia aceasta este implinirea fagaduintei lui Dumnezeu fata de Israel (Isaia 65:17-25; Ezechiel 37:21-28; Zaharia 8:1-17) care spunea ca vor capata inapoi tara pe care au pierdut-o in urma neascultarii (Deut. 28:15-68). Urmarea neascultarii lor a fost faptul ca Israel a fost lepadat pentru o vreme (Mat. 21:43; Rom. 11:1-16) dar, in urma pocaintei, va fi reabilitat (Ier. 31:31-34; Ezechiel 36:22-32; Rom. 11:25-29).
Noi credem si marturisim ca aceasta vreme de domnie a Domnului va fi caracterizata de armonie, dreptate, pace, neprihanire si viata lunga (Isaia 11; 65:17-25; Ezechiel 36:33-38) si se va incheia cand Satan va fi dezlegat pentru putina vreme (Apoc. 20:7).

E. Judecata celor nemantuiti
Noi credem si marturisim ca, dupa domnia de o mie de ani a Domnului Isus Hristos, Satan va fi dezlegat si va insela popoarele pamantului ca sa se uneasca si sa lupte impotriva sfintilor si a Ierusalimului. in timpul acestei lupte armatele inamice poporului lui Dumnezeu vor fi distruse de foc din cer (Apoc. 20:9). Dupa aceea Satan va fi aruncat in iazul de foc (Mat. 25:41; Apoc. 20:10), iar Hristos, care este Judecatorul omenirii (Ioan 5:22), va invia toti oamenii si-i va judeca la scaunul de domnie mare si alb.
Noi credem si marturisim ca invierea celor nemantuiti pentru judecata va fi o inviere in trup. Dupa judecata (Rom. 14:10-13), ei vor fi aruncati in iazul de foc in care vor trai constient in pedeapsa vesnica (Mat. 25:41; Apoc. 20:11-15).

F. Vesnicia
Noi credem si marturisim ca, dupa imparatia de o mie de ani si judecata celor necredinciosi (2 Tes. 1:9; Apoc. 20:7-15), cei mantuiti vor intra in starea vesnica a slavei lui Dumnezeu. in timpul acesta pamantul actual va fi distrus in intregime (2 Petru 3:10) si inlocuit cu un pamant nou pe care vor locui numai neprihanitii (Efes. 5:5; Apoc. 20:15, 21-22). Dupa aceea cetatea cereasca va cobora din cer (Apoc. 21:2) si va fi locuinta sfintilor unde se vor bucura de partasia vesnica cu Dumnezeu si unul cu celalalt (Ioan 17:3; Apoc. 21; 22). Domnul Isus Hristos, pentru ca si-a indeplinit lucrarea de Mantuitor, va da in mainile Tatalui imparatia (1 Cor. 15:24-28) si Sfanta Treime va domni vesnic in toate sferele existentei (1 Cor. 15:28).


sus