Rugaciunea lui Solomon catre Domnul, atunci cand a ajuns imparat al lui Israel, a fost aceasta:
1 Imparati 3:9
“Da dar robului Tau o inima priceputa,ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau!”
Aceasta rugaciune a fost placuta Domnului, caci Domnul i-a raspuns:
“1 Imparati 3:11,12,13.
“Si Dumnezeu a zis: “Fiindca lucrul acesta il ceri,fiindca nu ceri pentru tine nici viata lunga, nici bogatii , nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere ca sa faci dreptate, voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da o inima inteleapta si priceputa , asa cum n-a fost nimeni inaintea ta si nu se va scula niciodata nimeni ca tine.
Mai mult, iti voi da si ce n-ai cerut: bogatii si slava, asa incat tot timpul vietii tale nu va fi niciun imparat ca tine. “
Solomon stia ca “intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele si niciun lucru de pret nu se poate asemui cu ea,“ asa a scris el in Proverbe 8:11.

Solomon, imparatul lui Israel , cu cea mai mare faima, cu cea mai mare intelepciune, cel la care a venit imparateasa din Seba, ca sa-i vada aceasta faima “in ce priveste slava Domnului,si sa-l incerce prin intrebari grele, imparatul care a facut lucruri care “nu s-au facut pentru nicio imparatie”,acest imparat, l-a suparat totusi pe Dumnezeu.
Greseala lui a inceput inca de la inceputul domniei sale, cand”s-a incuscrit cu Faraon, imparatul Egiptului. A luat de nevasta pe fata lui Faraon, si a adus-o in cetatea lui David”.
Un singur lucru gresit, i-a stricat partasia cu Dumnezeu si a facut ca Domnul sa ia imparatia lui Israel din mainile urmasului sau, acestuia ramanandu-i numai semintia lui Iuda.

Copil fiind, imi placea tare mult sa-l ascult pe tatal meu citind Biblia, lucru pe care-l facea in fiecare seara, pentru noi, copiii, fiindca el citea singur si dimineata, iar cel mai adesea il vedeam citind si noaptea, la lumina unei lampi micute, cu gaz.
Groaznicul razboi prin care trecuse, ii luase linistea somnului, asa ca in majoritatea noptilor, el citea, cugeta la Cuvantul Domnului si se ruga.
Una din cele mai frumoase istorisiri pe care ni le citea, era aceasta, despre Ilie, din 1 Imparati, 17.
Admiram curajul proorocului Ilie si-mi placeau minunile pe care le facuse.
Apoi, am ascultat predici care incurajau, ca Domnul are grija de noi, ca are si pentru noi “corbii” Lui , prin care ne trimite toate cele necesare.

"Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreza neprihanirea lui Dumnezeu" (Iacov 1:19-20).

Poate va ganditi, ca si mine, la ce ar putea sa ne invete un ardei iute. Nu are in el, zic unii, nimic bun. Nici o dulceata. Dar daca cineva cauta dulceata s-o caute in alta parte. Ceea ce ardeiul iute ne ofera este "iuteala". De, fiecare da ce are! Ardeiul este un deliciu pentru multi, si mai ales pentru cei ce beau putin mai mult decat trebuie. Dar nu cred ca este chiar adevarat, caci si mie imi place ardeiul iute si nu beau.

Am fost surprinsa sa vad ca, o familie pe care am vizitat-o, in Perth, aveau cel putin 8 soiuri diferite de ardei iuti, si lungi si mai scurti si ca o biluta si ca o rozeta, si ce este si mai interesant fiecare are un anumit grad de "iuteala". 

Bătut, cu haine zdrenţuite, cu faţa încă transpirată de zbuciumul luptei, am păşit împleticindu-mă de lanţuri în temniţa rece. Soldaţii mă batjocoreau, imitând gesturile animalice pe care le-am făcut când m-au prins. Erau pe bună dreptate supăraţi, pentru că omorâsem pe unul dintr-ai lor. În temniţă am găsit calmul, dar atunci, atunci… nu m-am putut abţine. Clocotea sângele în mine, mi se împăienjeniseră ochii de-atâta umilinţă şi teroare, scrâşneau dinţii cu care aveam să muşc vipereşte, înăbuşindu-mi ura…
L-am ales pe cel mai slab dintre ei. Nu îmi făcuse nimic, dar era dintr-ai lor. Trebuia să îmi anunţ cumva revolta mesianică. Tovarăşii m-au îndemnat să îl eliberez, să nu-i scobor scufia în praf, lângă sandale.

“Ce ştiţi voi de libertate? Eu hotărăsc cine este demn de a fi liber şi cine nu!”