Helen Roseveare, doctor si misionar englez in Zair, a povestit ce i s-a intamplat in Africa. A spus aceasta intamplare in marturia ei de miercuri seara, la Biserica Baptista Thomas Road. Miercuri seara urmatoare, Jerry Falwell, inabusindu-si cu greu tulburarea, a spus: "Aproape ca ma simt vinovat sa stau la acest amvon dupa cea care a vorbit aici saptamana trecuta."

Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire. 

    Se spune ca, odata, un imparat s-a imbolnavit grav. A fost consultat de o multime de medici, dar nici unul nu a reusit sa-i dea vreo sansa de vindecare. In cele din urma a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus ca, daca va reusi sa imbrace camasa unui om cu adevarat fericit, se va face sanatos.
    Imediat cativa slujitori au fost trimisi in toata lumea sa caute un om fericit, sa-i ceara camasa si sa i-o aduca imparatului.
 Acesti slujitori au batut la poarta unui alt imparat si i-au spus:
      "Maria ta, nu esti tu cel mai fericit om? Esti doar un imparat puternic. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem imparatului nostru."     "Eu fericit? Nu am fost niciodata. Mereu sunt ingrijorat ca voi fi atacat, ca voi avea razboaie.Sunt nelinistit si nu am niciodata somnul tihnit. Sa stiti ca nu sunt deloc multumit si fericit."
     Acesti slujitori au plecat tristi mai departe.

Mă lupt ... mă lupt să ies afară din tot ce mă poate despărţi de Dumnezeu şi de viaţa din belşug de care mă pot bucura întorcând spatele celuilalt stăpân.
Deşi m-am născut într-un mediu neoprotestant, totuşi, mai ales la vârsta adolescenţei, am ales să cunosc doar o umbră, o imagine făurită de mine a Dumnezeului Adevărat.
La începutul adolescenţei mi-am ales greşit valorile şi modelele, simţind astfel un tot mai izbitor contrast între Dumnezeu, viaţa dinăuntru şi cea dinafara pereţilor Bisericii. Am ajuns în scurt timp victimă ... victimă a ceea ce dispreţuiesm înainte, ţinând în mână armele diavolului – ura, răutatea şi dispreţul. Da .. din nefericire i-am deschis drumul, iar el, diavolul, nu s-a mulţumit doar să intre şi să iasă repede, ci s-a oferit să-mi paveze tot drumul, cu cât mai multă apropiere de păcat, cu atât mai multă depărtare de Dumnezeu.

Un baietel a fost intrebat:
"Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?"
Replica lui a fost: "Poate un misionar, poate un gangster."
"Ce vrei sa spui?"
"Depinde cine ma atrage primul", a spus copilul.

Viitorul este al lor !

Cand cineva intreaba: "Cu ce te ocupi, draga mea?", sotia mea raspunde:

Într-o odaie micuţă şi sărăcăcioasă din podul unei case situate în mahalaua unui mare oraş, zăcea un băiat orfan, cu numele Tom. De mai bine de doi ani zăcea acolo, culcat pe un pat sărăcăcios. Părinţii lui muriseră de mulţi ani şi l-au lăsat în grija unei rude bătrâne, pe care băiatul a numit-o mama-mare. Tom se născuse olog şi în tot timpul vieţii sale tot suferind a fost. Cât i-a fost cu putinţă, mai făcea câte o treabă la câte cineva, ca să câştige câţiva lei. Dar foarte curând după moartea părinţilor lui n-a mai putut să părăsească patul. Proprietăreasa casei, o bătrână, a dat orfanului odăiţa din podul casei, ca să stea acolo. Când trăia mama lui, ea 1-a învăţat să scrie şi să citească, dar aceasta fiind creştină numai cu numele, n-a avut cine-i vorbi de Domnul Isus. De multe ori, iarna s-a dus şi la adunare, dar mai mult ca să se încălzească lângă soba din sală. Rebegit de frig, ostenit şi flămând cum era, abia era în stare să ia aminte la cele ce se spuneau acolo.