| Acceptare |
|
|
|
| Scris de Administrator | ||||||
| Monday, 20 October 2008 | ||||||
 In aceasta lume, tot mai des intilnim acest paradox. A accepta sau a nu accepta. Atunci
cind este vorba despre noi, lucrurile am vrea sa fie pozitive , adica
sa fim acceptati , sa fim intelesi de cei din jurul nostru. De cele mai
multe ori ne construim poduri pe care circulam, fara sa uitam ca un pod
poate deveni un pericol cind apele sunt in crestere. Tot mai des in
toate domenile vieti cotidiene ne confruntam cu accest lucru :
neacceptarea. In primul rind cred ca acest flagel al neacceptarii celor
din jurul nostru, a acelora din casa noastra , a acelora din familia
noastra, a acelora din biserica noastra este undeva ascuns in felul
nostru de dispozitie.
Dispar proiecte frumoase, se rup relatii, copiii pleaca de acasa, familiile se destrama, biserica slabeste, spiritualitatea este tot mai rara, pentru ca nu am acceptat ceva sau astazi acceptam ceva gresit. Exista aici o sabie cu doua taisuri care de cele mai multe ori produce frica, si, in final, taieturi din care curge sange. De cele mai multe ori a accepta pe cineva implica un anuma risc. Poate cei care nu sunt pregatiti astazi sa accepte pe oricine, au experimentat un esec sau cunosc efectele unei deceptii. A fi acceptat de cei din jurul tau este o favoare, a fi inteles este un lucru mare, a fi acceptat si inteles in acelasi timp este o binecuvintare.Cit de rar se gaseste acesta binecuvintare ? Poti spune si tu prietene! Atunci cind suntem rugati sau ajutati sa acceptam pe cineva, atit de greu se poate ajuge la un rezultat, deoarece vrem sa verificam fiecare amanunt, vrem sa stim dinainte riscurile si, rareori privim la imaginea pozitiva a unei reusite care ne poate aduce victoria. Poate chiar tu care citesti aceste cuvinte ai experimentat acest lucru. Este totusi un mare eveniment care s-a petrecut in univers si care va ramine vesnic un exemplu pentru omenire. De la Cine sa invatam acceptarea ? De la Cel care ne-a acceptat inainte de a ne naste, adica inainte pe cind eram noi pacatosi El ne-a acceptat, ne-a salvat si ne-a invatat marea lectie a acceptarii. Isus a renuntat la tronul Sau ceresc, la hainele de Fiu, la maretia Sa, si a acceptat un corp omenesc. A acceptat pe oameni asa cum au fost, a acceptat pe Iuda. A acceptat crucea. A acceptat coroana de spini, a fost batut, scuipat, batjocorit, palmuit, neinteles, respins, si in final a murit. A ACCEPTAT. Acceptarea are de a face cu iubirea, cu privirea, cu jertfirea, cu sentimentele noastre si in final cu dispozitia noastra care trebuie sa accepte. Atunci cind intelegi toate acestea te intrebi de ce a acceptat El chiar totul? Este o lectie pentru tine si pentru mine. A accepta pe cei de linga tine, pe cei de aproape si pe cei de departe, asa cum sunt, este o binecuvintare si o datorie. El, Emanuel este si astazi cu aceia care stiu sa accepte pe oricine, fara a cantari riscurile, fara a fi speriati de urmarile unei esec. As dori sa gresesc ca am acceptat pe oricine chiar cu riscuri , decit sa nu accept pe nimeni si in final sa nu accept nici pe ISUS. Incearca sa accepti si tu pe Cel care a acceptat toate lucrurile, omenirea, si chiar pe dusmani sai. El nu sa oprit numai la acceptare noastra, ci a mers mult mai departe : ne-a oferit in dar Mantuirea. Numai daca Il primesti pe El, daca il accepti si Il intelegi poti sa primesti una din marile binecuvintari ale cerului. A accepta este un risc pentru cei care vad doar aproape, si o mare binecuvintare pentru cei care vad departe pina in vesnicii. Atunci cind vom ajunge acolo in vesnici, Il vom intreba: De ce m-ai acceptat si pe mine?
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |
||||||
| < Precedent | Urmator > |
|---|
