|
Doamne Isuse iti multumesc atat de mult pentru ca esti in viata mea,pentru ca
te cunosc...Esti atat de Minunat,pur si simplu Extraordinar incat imi vine sa
cant de cate ori ma gandesc la Tine! Nu am cuvinte si nici nevoie de ele pentru
a descrie ceea ce simt...Si totusi,povestea mea ia viata incet din ele...
De-a lungul vietii mele am cautat Iubirea in toata lumea...in
oameni,in lucruri,in vise,in momente de placere...am cautat peste tot,am gustat
dint tot ce mi-a oferit lumea...am crezut ca sunt libera,ca zbor,ca aleg ce
vreau eu si ce e mai bine pentu mine.Dar,m-am inselat amarnic...totul a inceput
sa se transforme in scrum,cenusa...iar apoi cenusa aceasta s-a strans in niste
lanturi groaznice.Sub masca unei fetite cuminti si pure se ascundea un suflet
care se zbatea pentru eliberarea lui.Gustam din cand in cand din Prezenta unui
Imparat Preascump,dar slabiciunile mele ma duceau iarasi departe de Tata...
Pacat dupa pacat,sansa dupa sansa,speranta dupa noroi,noroi dupa
speranta...
Am dus-o multi ani asa...uneori eram foarte fericita si simteam ca
explodez de bucurie pentru Domnul meu,apoi treptat,treptat,pas cu pas,zambetul
meu disparea,iar eu incepeam sa-mi schimb din nou stapanul...Incertitudine,cantece
de lauda in biserica,bucurie afisata,pacate ascunse si tenebre,putere de a
lupta,deznadejde amara...
Apoi a venit prabusirea finala! Scheletul sufletului meu a primit
ultima lovitura fatatla: desi...incheiasem un Legamant cu Tine,desi Iti
declarasem Iubire,desi...am cazut! M-am frant intr-un pacat deschis inaintea
Ta...cand am inceput sa-mi dau seama,era deja tarziu...un nou lant si mai
puternic mi-a invaluit inima,ultimul meu vis a fost zdrobit cu putere de stanci...
Atunci am simtit ca am pierdut tot...atunci am simtit...ca mor!
Ultima fereastra mi-a fost acoperita de pamant,ultima suflare de aer si viata
mi-a fost inghitita cu violenta de intuneric.In acel moment am stiut ca nu mai
sunt speciala,ca ultima mea farama de unicitate a fost terfelita in noroi...eram
ca ei...ca toti ceilalti oamnei care Te huleau cu viata lor!
am strigat atunci dupa Tine cu toata fiinta mea, apoi am tacut...acel
moment de tacere mi-a salvat pentru totdeauna viata.A fost momentul meu de
tacere si momentul Tatalui de gandire...
Nu mai aveam nimic sa daruiesc...nu mai aveam nici o valoare...nici
un gand,nici un minut de alegere.Totul fusese scris in viata mea si despre viata
mea.Asteptam...sa mor pentru ca durerea ma chinuia groaznic,delirul esecului la
cea mai inalta forma umana a fiintei prabusite imi inneca treptat-treptat
ultimile fire de lumina...
Atunci...Dumnezeu a ales...a ales sa moara...Fiul Sau...a ales sa ma
salveze!!! Sa ma lase sa traiesc,dar nu numai sa traiesc ci sa ma schimbe cu
totul! Dumnezeu s-a indurat de mine,de acel ultim strigat dupa ajutor.Asculta-ma
bine,Dumnezeu a stiut perfect prin ce treceam! Eu nu meritam inca o sansa pentru
ca le risipisem pe toate de pana atunci...nu mai puteam face nimic pentru a-mi
purta inima mai departe sa mai bata,sa incerce sa simta.
Murdara,sleita de putere si batjocorita de diavol,pangarita,distrusa si
nici macar fara visul de a trai urmatoarea clipa...Brate deschise ?! Lacrimi de
Tata?! Agonie si sange pentru atatia ani de silnicie,de vrajamsie ,de
prefacatorie si murdarie?!! De ce,Doamne?Cum?Pentru mine??
...un ciripit mic de pasarele...un parfum suav si colorat...o raza
somnoroasa de dimineata...un clinchet siroit de ape de izvor proaspat...Un Chip
bland care se oglindeste in cristalul rece si curat al apei.Pasesti prin gradina...Te
bucuri din nou de liniste...pace si o bucurie imensa care iti face inima sa
danseze de bucurie in pieptul Tau...acum ai timp sa Te bucuri de fluturi...sa le
numeri culorile de pe aripioare...mergi printre oameni...ii vezi cum vor fi
liberi,fara valul de dinainte peste inima lor...ii vezi cu ochii inimii Tale
Iubitoare...
...printr-o minune,ma trezesc si eu acolo langa Tine...Iti vad urmele
cuielor si plec capul de rusine si durere,dar Tu iti intinzi mana ,mi-l ridici
usor...ma privesti bland ,ma-ncalzesti cu o singura privire si fiinta mea parca
se revigoreaza toata...sunt oare eu? visez?? delirez? sunt...alba?!! dar nu mai
am timp sa-mi pun nici o alta intrebare.Atunci,acolo,in dinineata Invierii...au
fost auzite de fiinta mea cele mai minunate cuvinte din Tot Universul:
ESTI LIBERA FIICA MEA!!! TATA,CARE TE IUBESTE!
Epilog
Un prieten mi-a zis recent ca a sluji lui Dumnezeu e ca si cum ai
acoperi o gaura intr-un zid.De multe ori noi incercam sa facem ceva pe langa
gaura aceea,ceva mai usor si care sa nu ne faca sa ne simtim vulnerabili.Asta
pentru ca a sta in gaura inseamna frig si ploaie uneori,durere,sacrificiu...M-am
gandit la asta si la ceea ce scriu.Ceea ce fac vreau sa fie numai pentru El si
Gloria Lui.De aceea mi-am deschis inima cu aceasta poveste a mea.Ma face sa ma
simt extrem de vulnerabila...dar daca cineva va gasi ceva bun in ea,o incurajare
sau o cercetare,atunci nu ma intereseaza nici frigul,nici ploaia pentru ca
aceasta gaura a fost acoperita cu toata dragostea pentru TINE!
|
